In Cluj

Am ajuns in Cluj la ora 3.20. Drumul a fost linistit si presarat cu povesti cu spioni. Am iesit din gara si orasul m-a intampinat cu un aer rece. Abia asteptam sa ma pierd pe stradutele pe care le strabatusem de atatea ori in peregrinarile mele romantice. Asa ca am luat-o spre pod, am trecut strada si am intrat pe straduta ce urca catre 7 strazi. Nu eram sigur ca asta era strada, dar la ora aia nu aveam alta alternativa.

Gandul imi zbura fara sa vreau la Renata. De fiecare data cand ajung in Cluj, imi e greu sa nu ma gandesc la ea, la tot ce a fost intre noi. Nu este loc in Cluj care sa nu imi evoce tone de amintiri. Imaginea noastra tinandu-ne de mana, imaginea unui felinar ce se aprindea numai atunci cand treceam noi doi pe langa el, bucuria enorma pe care o simteam in preajma ei, toate acestea imi treceau prin fata ochilor.

Urcand pe straduta, mi-am dat seama ca drumul era cel bun. Ce bine, lunile in care nu am mai fost pe acolo nu au fost indeajuns pentru a-mi sterge total din memorie anii petrecuti in Cluj. Ajungand la intersectie, am luat-o pe Emil Racovita la vale. Fara sa vreau inima incepea sa imi bata din ce in ce mai puternic. Ajuns in fata casei am scos telefonul din buzunar si am sunat-o pe Ela. Eram deja in fata usii. Era ora 3.35. Chiar nu vroiam sa o trezesc.

O sunasem cu o seara inainte incercand sa stabilesc cu ea o modalitate prin care sa nu fiu nevoit sa o trezesc la acea ora. Nu vroiam sa profit de prietenia dintre noi intr-o asemenea masura. Telefonul a tarait si i-am auzit vocea:

-Buna, ce faci?Deja ai sosit?

-Da, sunt in fata usii.

-Da?Cat e ceasul?

-3.40!Hai, ma lasi sa intru?

Au trecut cateva minute pana cand a venit sa deschida usa. Am vazut o lumina aprinzandu-se si apoi silueta sa apropiindu-se de usa. Vazand-o venind am simtit bucurie in suflet. Imi era nespus de dor de ea, de figura ei, de toate micile ei nebunii. Abia asteptam sa o strang in brate. Nu am putut sa fac aceasta imediat, deoarece spatiul era destul de ingust si apoi nu am vrut sa o trezesc pe Diana, ce dormea in prima camera. Am sarutat-o rapid pe obraz si am intrat in casa.

De Ela ma leaga o multime de fantezii, de amintiri ciudate pe care intotdeauna le-am tinut intr-un colt al mintii mele. Flirt, fantezie, frenezie, amintirea unui sarut intr-o discoteca din Suceava, placerea nebuna de a-i fi atins buzele-i mari si moi, my personal Angelina Jolie, my dream woman. Ceva la care sa visezi si nimic mai mult.

Ela este genul de femeie cu care fara sa vrei flirtezi. Flirtezi ca este o femeie frumoasa, pentru ca toti barbatii roiesc in jurul ei, pentru ca este extrem de sexi.

Am intrat in casa si am imbratisat-o rapid, dorind sa o las sa se culce cat mai repede, data fiind ora destul de tanara. Mi-a intins o punga in care era o saltea pneumatica, sa ma descurc cu ea. Ma uit distrat la punga in care e salteaua pneumatica. Scot din ea salteaua si pompa, inca distrat si incerc sa o umflu. Nu e nici o sansa ca pompa sa se portriveasca la valva de la saltea si incep sa ma ingrijorez, una, din cauza zgomotului, mai ales datorita parchetului care in linistea noptii scartaie lugubru, dar si din cauza ca incep sa ma indoiesc ca voi putea sa o umflu. Abandonez si imi pun o patura pe saltea, imi pun un cearsaf deasupra si apoi imi iau o perna si o plapuma. Totul e ok, imi inchipui ca sunt la munte si am izoprenul. Nu ma plang, ii spun Elei somn usor si ma culc. E bine, sunt in Cluj. Oasele mi se inmoaie si adorm.
De dimineata ma trezesc. Ela trebaluieste prin casa, ii aud tocurile prin baie. Anna inca doarme, iar eu inca stau ascuns in plapuma calduroasa. Din cand in cand o pandesc pe Ela, cum se plimba, machindu-se in baie. Ma hotarasc in sfarsit sa imi fac simtita prezenta si ii spun buna dimineata.
Bucuria e in aer si vorbim vrute si nevrute. Punem la cale programul pe intreaga zi. Well, nu e asa de greu, caci numai intalnirea cu Ana va tine cateva ore bune.
Vorbim vrute si nevrute si se face ora 8, cand trebuie sa ma sustrag de sub plapuma. Imi strang micul culcus, ma imbrac si ma uit amuzat la mica ei fetita care se joaca prin camera. Tatal cel rau din Bucuresti a venit in sfarsit acasa;)
Se face ora 8 si jumatate si trebuie sa plecam. Ela trebuie sa mearga pana la coafor iar in drum trebuie sa o lasam pe cea mica. Aerul curat ma face sa ma simt bine, ultimele urme de somn disparand ca prin minune. Ela vrea sa isi schimbe coafura. Sincer mie imi place asa cum e, cu parul ei castaniu infoiat si zburatacit in toate partile, cu varfurile indreptate spre exterior.
Mergem pe strada brat la brat si ne simtim bine. Nu am mai iesit de mult impreuna prin oras si asta se simte.
Pana sa ajungem la coafor ne jucam cu ideea de a ma tunde si eu, dar cand ajungem acolo imi dau seama ca nu e loc de asa ceva. Coaforul este deja plin si asa ca ma decid sa o las singura acolo si sa ma duc sa ma plimb pana termina. Oricum abia am asteptat acest moment, sa ma pierd pe stradutele din centrul clujului. Ii spun sa imi dea un bip cand termina si ies din coafor.
Imi e foame si ma duc sa caut un loc de unde sa imi iau un langos sau un covrig, si sa il acompaniez cu un pahar de iaurt, asa cum faceam pe vremea liceului la Miorita.
Clujul e orasul unde mi-am petrecut anii de liceu, unde am inceput sa deschid ochii, unde baietelul plin de cosuri, putin cam speriat de viata, cu rock-ul urlandu-i in cap, proaspat indoliat dupa moartea lui Kurt Cobain, incepea sa se bucure de ce noul liceu si noul oras aveau sa ii ofere. Si acest oras mi-a oferit cu varf si indesat, astfel incat acum Clujul este orasul meu de suflet, fiind pentru mine o adevarata Mecca.
Ma strecor pe stradute, scot aparatul si fotografiez stenciluri si grafitti-uri, timp in care ma uit dupa un loc unde sa mananc. Ajung la Casa de Cultura a Studentilor in zona si ma uit amuzat la cat de ieftina este shaorma aici. Dar nu, nu am chef de carne in dimineata asta. O mancare mult prea grea pentru ce ma asteapta. Sincer sa fiu imi e dor de momentul in care ma voi intalni cu toti si deja fluturasi incep sa imi treaca prin stomac. Sau poate e doar foamea. Nu gasesc nimic fara carne... Asa ca trec strada si intru pe o straduta ingusta, pe langa vechiul zid al Clujului. Mai fotografiez cateva graffitiuri si ajung in fata la Ema. Ema, vechea carciuma unde chiuleam fara ca sa ne fie frica de a fi gasiti de vreun profesor mai bagaret. Pe vremea aia il luam pe Calin si pe Sorana si ne tineam de umeri, Sorana fiind la mijloc, si mergeam in Ema. Spelunca de mana a unspea ne tinea de casa ore bune, cu mesele ei de lemn strambe si pe care diferitii colocatari isi lasasera amprenta cu pixul. Pe vremea aia se scriau nume de formatii, Metallica, Guns`n Roses, Iron Maiden. Mancarea predilecta acolo erau cartofii prajiti asezonati cu Bloody Mary. Si asta era doar pretextul pentru a ne tine de micile noastre nebunii si cancanuri.
Am luat-o pe Ela de la coafor. Mi-a dat bip si am gasit-o in fata coaforului schimbata total. Fetita zvapaiata de dimineata se transformase intr-o dama sofisticata. Mi-a venit sa zambesc cand am vazut-o si asta nu datorita coafurii, ci din bucuria de a o revedea.