Au trecut doua saptamani. Acum e liniste, amintirea pielii ei, gustul ei, clipele in care ii sarutam buzele, momentele in care o futeam in draci, toate au ramas undeva in urma. Cineva spunea ca e imposibil sa traiesti cu atata intensitate asemenea momente, pentru ca apoi sa nu mai simti nimic. Ei bine, uite ca se poate. Prefer sa ramana asa decat sa ... Variante ar fi multe, dar prea putine care sa insemne o apropiere reala, premisa unei relatii care sa duca undeva.
Au trecut doua saptamani in care au trecut peste mine valuri de energii, de emotii, de ganduri, ore intregi de nelinisti, de dorinte, de razvratire, de incercare de a comunica, de placere la gandul ca am fost cu ea, femeia visurilor mele...si acum in sufletul meu e atat de gol, de liniste.
Nu pot sa ma opresc de la a observa ce ciudat pot evolua lucrurile indata ce ai obtinut ceva ce iti doreai de mult. Dar, asta nu va face decat sa confirme faptul ca in viata asta merita sa iti urmaresti visele, sa nu abandonezi, sa iti concentrezi energia pana in momentul in care filmul s-a terminat si a inceput genericul. Situatia se aplica si acum, doar ca eu nu mai simt nimic.
Poate ca este si efectul sucevei, caci orasul asta cam are efectul de a adormi orice emotie, oricat de puternica ar fi ea. Asa ca sunt curios cum vor evolua lucrurile atunci cand ma voi intoarce in bucuresti si vartejul vietii ma va lua de nou.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu